Noi , Procust si dragostea

Unii spun ca da , altii ca nu . Cei care iubesc sau macar au iubit stiu ce inseamna dragostea . Unii sunt Don Quijote , altii sunt Casanova, sau Don Juan . Majoritatea incepem ca si Procust . Incercam sa estetizam dupa propiile canoane oamenii , sa-I scurtam sau sa-I lungim dupa bunul plac pentru a-I mutila in cele din urma . ‘’Patul lui Procust ‘’ se incadreaza acum in canoanele societatii si in virtutea egoismului din noi . Cine ne poate condamna totusi pentru pentru incercarea de a crea din ceea ce credem ca este uneori prea mult sau prea putin , in cele din urma , perfectiunea? Poate doar noi , caci asa cum spune si Paler ‘’o nebunie frumoasa valoreaza mai mult decat un intreg tratat de intelepciune ‘’.  Procust era hulit si condamnat , iar pe drumul dintre Megara si Atena , locul de unde isi agata victimele , s-a nascut legenda unui monstru . Acum nu se mai fereste nimeni de aceste vicioase si viclene metode … totul e la vedere , mutilarea in vederea esteticii este parte din viata noastra . Toti si toate ne dorim mai mult sau mai putin cand cunoastem o potentiala ‘’victima’’ si ajungem sa aplicam metoda , uitand de scopul initial al creatiei , nu mai suntem nici in gratiile muzelor si ne indepartam usor , usor de acesta  . Creatia nu mai poate fi slefuita , iar noi ne consideram nevinovati si nu ne blamam nici  pentru intentie si nici pentru rezultat , ci doar pentru esecul procesului creatiei . Ce rezulta de aici ? Nu un monstru , ci doi .Unul ar fi creatorul , care doreste decat sa schimbe ceea ce nu considera frumos in dimensiunile agreate de el , iar cel de al doilea este victima care seamana cu o statuie neterminata . Creatia blameaza creatorul pentru defecte , iar creatorul o blameaza la randu-I pentru intreg esecul creator . In concluzie , toti incepem ca Procust , dar nu imbratisam in totalitate ideologia si metodele sale pentru ca nu suntem mandri de creatiile noastre . Daca am fi perfecti , am ajunge sa ne iubim creatiile . Prin simplul fapt ca dorim sa fim perfecti si ne asemanam cu deitatea , uitam de umanitatea noastra .